Incitarea la ură față de BOUkr: ne îndreptăm pe calea pogromurilor?

În data de 10 aprilie, episcopul Nikita de Ivano-Frankivsk a fost agresat fizic. Infracțiunea a fost comisă la intrarea în biserica Sf. Ierarh Nicolae din Cernăuți. O Mazda roșie (a fost consemnată plăcuța de înmatriculare) a trecut încet pe lângă episcop, care se întorcea în administrația eparhială cu doi ipodiaconi, apoi s-a întors – se pare că vinovatul l-a recunoscut pe ierarh. A coborât din mașină, l-a lovit pe episcop de două ori din plin în față și apoi pe ipodiacon.

S-ar putea presupune că episcopul a devenit victima întâmplătoare a unui huligan de stradă, dar nu este așa. Ierarhul a fost bătut tocmai pentru că este episcop al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care a fost mai devreme defăimat de o serie de resurse mass-media. Acum începem să culegem roadele unei campanii sălbatice de ură împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Aceasta se întâmplă din anul 2014, dar în ultimele șase luni au luat o amploare deosebită. Deci există motive întemeiate să credem că această campanie a fost premeditată și bine planificată.

Campania PR și perchezițiile în lăcașurile BOUkr

Etapa actuală a luptei împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene a început cu o interpretare inofensivă a cântării despre trezirea Rusiei-Mame de un grup de femei după terminarea slujbei la Lavra Peșterilor de la Kiev. Acest lucru a servit drept motiv pentru percheziții masive în sute de lăcașurii ale Biseicii Ortodoxe Ucrainene din mai multe eparhii. După fiecare astfel de verificare, serviciul de presă al Securității anunța despre „descoperirea” literaturii pro-ruse și a altor materiale care ar fi trebuit să dovedească o legătură cu țara agresor. Dar în realitate, probele prezentate de securiști nu au rezistat niciunei critici. De exemplu, după perchezițiile dn Eparhia Cernăuților, Serviciul Securității al Ucrainei a arătat teancuri de Biblii pentru copii și cărți de rugăciuni, susținând că au găsit "loturi angro de literatură pro-Kremlin care glorifică țara agresor".

Totuși, astfel de formulări au fost difuzate în mass-media și după fiecare percheziție, telespectatorilor li s-a vorbit despre "dovezile" de colaboraționism în Biserica Ortodoxă Ucraineană.

Bineînțeles, toate acestea nu se potrivesc pentru urmărirea penală (cu condiția ca instanța să păstrăze o poziție imparțială), dar convin perfect pentru o campanie PR împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene și pentru incitarea la ură în societate împotriva acelor cetățeni ai Ucrainei care sunt credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Într-o perioadă în care Rusia bombardează orașele pașnice ucrainene cu drone iraniene și rachete de croazieră, când apărătorii noștri sunt uciși zilnic pe front, publicarea unei fotografii, de exemplu, a unei broșuri "Ideologia rusă" cu un comentariu potrivit este suficientă pentru a aduce oamenii la lăcașurile Bisericii Ortodoxe Ucrainene cu lozinci antibisericeşti. Dar dacă aceste așa-zise mass-media independente și rețele de socializare ar publica alături de broșură o fotografie în care Lavra Peșterilor de la Kiev, alte mănăstiri și parohii transmit Forțelor Armate ale Ucrainei mașini, alimente, lumânări de tranșee și așa mai departe, reacția publicului ar fi diferită. Dar nu este nevoie de adevăr, este necesar să se incite pe cât posibil la agresiune și la ura unor cetățeni ucraineni împotriva altora. Și această ură a fost umflată într-un ritm foarte rapid.

Emisiunile Cartierului 95

În data de 10 decembrie 2022, pe canalul Youtube "Studioul Cartierul 95 Online" a fost publicat un videoclip cu insulte directe, amenințări și apeluri la violență împotriva credincioșilor și preoților Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Citat: "F*@king măgari, nenorociți cu chip de capră, fii de desfrânate, desfrânaților lui Putin, homosexualilor. Fie ca f*@king să pieriți... Să-l scuipi pe un preot al Bisericii Ortodoxe Ucrainene – costă 20 UAH, să înfipți Sfânta Scriptură cu un cui pe un jeep – 50 UAH, să lovești în obrazul stâng și imediat în cel drept – 100 UAH, să alungi Patriarhia Moscovei din Ucraina – de neprețuit".

Această publicație video conținea materiale care, ca și în cazul constatărilor în urma perchezițiilor, nu atrăgeau după sine urmărirea judiciară, dar fiind prezentat dintr-o perspectivă potrivită și cu comentariile pregătite subtil, au provocat la telespectatori dispreț, ură și sentimente agresive față de Biserica Ortodoxă Ucraineană. Cu alte cuvinte, a fost un act de denigrare premeditată a Bisericii executată profesional și o insultă la adresa milioanelor de cetățeni ucraineni credincioși. Este imposibil să nu observăm că în urma publicării acestui videoclip a crescut numărul cazurilor de violență împotriva credincioșilor și a clericilor.

După repetatele încercări ale arhiereilor conducători ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene și ale credincioșilor simpli de a atrage atenția forțelor ucrainene de aplicare a legii asupra unei încălcări atât de vădite a legii și a instigării la ură interreligioasă, Departamentul de Investigații Pecersk al Direcției de Investigații din Kiev a deschis o anchetă preliminară în acest caz.

Atac cu cuțitul și un brici periculos

În data de 25 decembrie 2022, s-a încercat uciderea unui preot al Bisericii Ortodoxe Ucrainene în biserica Schimbării la Față a Mântuitorului din or. Ciornomorsk. Enoriașii au reușit să-l dezarmeze pe atacator, care l-a agresat pe preot cu cuțitul, și atacatorul nu a reușit să-și ducă treaba la bun sfârșit.

Pe 2 ianuarie 2023, o adevărată tragedie s-a petrecut în biserica Acoperământul Maicii Domnului din or. Vinița. Când preotul, părintele Antonie Kovtoniuk se pregătea de slujba de înmormântare, un bărbat a dat buzna în biserică și a început să strivească totul în jurul lui: a dărâmat o troiță, a smuls icoanele de pe pereți, etc. Când părintele Antonie a ieșit din altar și s-a adresat bărbatului, încercând să-l liniștească, acesta l-a atacat pe preot și l-a înjunghiat în gât cu un brici periculos.

Părintele Antonie a ajuns la terapie intensivă în stare gravă. Și s-ar părea că un om normal, care nu a pierdut cea mai elementară înțelegere a binelui și a răului, nu trebuia să simtă decât compătimire pentru victimă. Dar propaganda neagră împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene își face treaba. Iată câteva dintre comentariile de pe rețelele de socializare sub această știre: "Pentru ce l-au supărat pe bărbat? Îmi pare rău de el, de preot – nu...", "Cred că clericii Bisericii Ortodoxe Ucrainene ai Patriarhiei Moscovei nu trebuie să mai fie în Ucraina", "Este foarte trist că primul și singurul preot rus tăiat a fost tăiat doar de un tip cu certificat de la casa de nebuni".

Deci, în conștiința societății ucrainene se impune deliberat o dezumanizare a cetățenilor ucraineni care rămân credincioși Bisericii lor. Se dovedește că ei pot fi tratați cu dispreț, insultați în orice mod posibil și se poate lua o atitudine violentă împotriva lor, iar toate acestea fapte nu se consideră ilegale și condamnabile din punctul de vedere al moralității umane, ci, dimpotrivă, sunt plauzibile.

Atacul asupra episcopului

Este posibil să te bucuri de agresarea fizică a unui episcop? Într-o societate sănătoasă, nu. În societatea ucraineană actuală, da. Mass-media și rețelele sociale anti-bisericești l-au batjocorit în mod deschis pe episcopul Nikita și alți clerici ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, justificând astfel violența comisă împotriva lor. Iată o postare destul de tipică de la Sonea Koșkina pe Telegram: "Hopa... Ce se întâmplă? Nikita cel desculț a fost bătut la Cernăuți. Ei, și cum l-au bătut. I-au dat câteva lovituri bune, nimic fatal. Motivul – continuă să se distreze cu tineri cântăreți de cor". Și ca persoană cu experiență în domeniul său, S. Koșkina își încheie postarea spunând că, în general, nu tolerează violența.

Cu alte cuvinte, bătaia episcopului Nikita este justifică pentru public prin faptul că în timpul perchezițiilor la administrației eparhială din Cernăuți, acesta și un corist al bisericii au fost dezbrăcați cu forța și puși la perete, fotografiați fiecare aparte, iar apoi fotografiile au fost scurse în mass-media cu comentarii defăimătoare. Adică au organizat mai întâi o provocare izbitoare, au făcut acuzații false, apoi l-au bătut, numind aceste acțiuni măsuri ușoare de reeducare.

Episcopul Nikita de Ivan-Frankivsk a declarat că a depus o acțiune în instanță împotriva presei care a publicat calomnii împotriva lui și fotografiile corespunzătoare. Este foarte posibil că la judecată (din nou, dacă va fi o judecată neangajată) se va demonstra calomnia, dar nimeni nu va mai vrea să știe ceva despre acest lucru.

Și ca rezultat – pogromuri?

Vedem că agresivitatea îndreptată împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene crește. Repetăm că acest lucru se întâmplă în condițiile în care autoritățile nu pot distruge Biserica Ortodoxă Ucraineană în mod legal (nu există temeiuri legitime), și în plus, o astfel de distrugere ar fi o încălcare flagrantă a drepturilor și libertăților constituționale, fundamentale ale cetățenilor ucraineni. În aceste condiții, recurgerea la violență împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene de către o "mulțime revoltată" poate să pară destul de logică și convenabilă.

Apropo, tocmai "mulțimea revoltată" este cea care acaparează în prezent bisericile din or. Hmelnițki și regiune, după o provocare numită "bătaia unui militar".

Vedem acum cum această mulțime este incitată și alimentată de ură împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene pe bază de diverse acuzații. Vedem cum sub influența acestei propagande, societatea ajunge treptat la ideea de a distruge fizic grupul social "nepotrivit", adică pe credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Acum se întâmplă ceea ce ieri era de neconceput. Izgonirea Bisericii din regiunile vestice și distrugerea fizică a bisericilor. Acum – bătaia unui episcop și justificarea acestui act. Toate acestea nu au apărut din neant – s-a copt în timp si continuă sa se coaca. Poate că suntem doar într-un stadiu intermediar. Acapărările de biserici de către mulțime sunt deja în echilibru în pragul unor pogromuri pure. Și procese similare s-au întâmplat deja de-a lungul istoriei. Și de mai multe ori.

"Noaptea de cristal"

"Noaptea de cristal" sau "Noaptea vitrinelor sparte", așa se numește o serie de pogromuri antievreiești care au avut loc în noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1938 în Germania, precum și în Austria ocupată, și în regiunea Sudeților din Cehoslovacia.

Acest pogrom a fost provocat de asasinarea diplomatului german Ernst vom Rath la 7 noiembrie 1938 de către adolescentul evreu Herschel Grynszpan, care era disperat pentru că părinții săi fuseseră trimiși într-un lagăr de concentrare. Ca răspuns, ministrul propagandei Joseph Goebbels, care este acum recunoscut drept principalul instigator al pogromului, a declarat că "evreimea mondială" conspiră împotriva germanilor și că "Führerul a decis că... demonstrațiile nu trebuie să fie pregătite sau organizate de partid, dar în măsura în care izbucnesc spontan, nu trebuie să fie împiedicate". Cu alte cuvinte, guvernul a început să-i extermine cu evreii nu cu propriile mâini, ci cu mâinile unei mulțimi incitate la gradul cuvenit.

Ca urmare, sute de sinagogi au fost incendiate, aproximativ 7500 de magazine ale evreilor au fost jefuite și distruse, și mii de evrei au fost bătuți. Potrivit dosarelor poliției, cel puțin 91 de evrei au fost uciși și au fost atestate, de asemenea, numeroase raportări de viol și de sinucidere. Pompierii au primit ordin să nu salveze sinagogile de incendiu, ci să stingă incendiile numai dacă acestea amenință casele germane. În loc să-i protejeze pe evrei de atacatori, poliția a început să aresteze bărbați evrei care au încercat să reziste violenței. În cele din urmă, până la 30 000 de bărbați evrei au fost arestați, iar mai târziu trimiși în lagăre de concentrare precum Dachau, Buchenwald, Sachsenhausen și altele.

"Masacrul din noaptea Sfântului Bartolomeu"

"Masacrul de Sfântul Bartolomeu" a fost un măcel al hughenoților de către catolici care a avut loc în noaptea de 24 august 1572, în ajunul zilei Sfântului Bartolomeu. Potrivit estimărilor istoricilor, aproximativ trei mii de oameni au fost uciși numai la Paris și aproximativ 30 000 de hughenoți au fost uciși în pogromuri în toată Franța.

Un număr mare de victime și această ură acerbă a oamenilor de rând față de hughenoți pot fi explicate în mare măsură printr-o campanie de PR bine coordonată. Ura catolicilor față de protestanți a fost cauzată de faptul că cei de la putere au putut să-i învinovățească pe hughenoți pentru recoltele proaste, creșterea constantă a taxelor, creșterea prețurilor mărfurilor și așa mai departe.

Hutu și Tutsi

Spre deosebire de masacrul de la Sfântul Bartolomeu, genocidul poporului Tutsi din Rwanda a avut loc destul de recent, în 1994. Poporul Hutu, care alcătuia elita politică și militară din Rwanda, a declarat că poporul Tutsi sunt niște "rwandezi nepotriviți" și i-a acuzat că doresc să-i înlăture pe Hutu de la putere și să-i înrobească. Aceste acuzații au fost răspândite în rândul populației Hutu prin propagandă și au dus la un val de ură puternică față de Tutsi. Soluția a fost foarte simplă – eliminarea  fizică a "rwandezilor nepotriviți ", ceea ce armata, poliția și grupările extremiste rwandeze, numite Interahamwe și Impuzamugambi, au făcut timp de câteva luni.

În urma acestor represalii sângeroase, conform diferitor estimări, între 500 000 și 1 100 000 de oameni au fost uciși, iar numărul total al victimelor a ajuns la 20% din întreaga populație a Rwandei.

După cum putem vedea, toate aceste represalii au fost precedate de spălarea creierului informațional preliminar al populației, bineînțeles, folosind mijloacele existente la acea vreme. Credem că sarcina tuturor, inclusiv a politicienilor, a celor de la putere, a jurnaliştilor şi a liderilor religioşi, ar trebui să fie de a face tot posibilul ca situaţia din Ucraina să nu se dezvolte într-o direcţie similară. Pentru că acest lucru ar putea amenința cu un colaps de civilizației întreg poporul nostru. Pentru a evita această situație, este nevoie de un lucru simplu – să nu mai împărțim cetățenii Ucrainei în "arieni" și "evrei", în "Hutu" și "Tutsi", în "potriviți" și "nepotriviți". Este necesar să recunoaștem dreptul fiecărui cetățean al țării noastre de a aparține Bisericii pe care și-a ales-o și dreptul de a merge la biserica la care dorește.